COMUNICAT DE PRESĂ din data de 09.06.2017

Odată cu finalizarea unui număr mare de dosare de daună privind accidente de circulație, în care au existat asigurări RCA emise de entități ce au intrat în faliment, au apărut situații în care plafonul de despăgubire asigurat de Fondul de Garantare al Asiguraților – FGA  a fost depășit, întrucât acesta presupune o valoare de maxim 450.000 lei pe cerere de despăgubire.

Cine va fi obligat să preia diferența de despăgubire de la plafonul garantat de FGA și plafonul stabilit de instanța de judecată ?

Pentru a putea răspunde la această întrebare trebuie să analizăm mai multe aspecte și anume: natura dreptului valorificat, legislația internă și comunitară incidentă în cauză, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și Curții de Justiție a Uniunii Europene, etc.

Spre deosebire de plafoanele altor fonduri de garantare precum cel bancar, în care se valorifică un drept patrimonial, în cazul cererilor de despăgubire ce privesc valorificarea dreptului la viață, drept garantat atât de Constituția României, cât și de actele normative internaționale ce privesc drepturi fundamentale, problema se schimbă radical, acel plafon neputând fi considerat acoperitor și implicit legal stabilit.

Totodată legislația comunitară ce reglementează asigurarea de răspundere civilă auto trasează sarcini deosebit de importante și totodată foarte clare statelor membre. Potrivit pct. 12 din Preambulul Directivei 2009/103/CE, statele membre au obligația de a garanta, în cazul vătămărilor corporale, despăgubirea integrală și echitabilă a tuturor victimelor care au suferit răni foarte grave. Observăm că această obligație nu cade în sarcina asiguratorilor, care, în caz de faliment, sunt protejați de o anumită legislație, ci în sarcina statelor membre. Acestea își îndeplinesc această obligație prin adoptarea unei legislații în concordanță cu cerințele comunitare. Dacă legislația națională incidentă în cauză nu asigură ceea ce impune norma comunitară, apare evident un conflict juridic comunitar.

AVAC atrage atenția că în astfel de situații, cel care este în culpă este statul român,care nu a transpus în mod corect legislația comunitară. Normele de drept comunitar prevăd că textul directivei are, în astfel de cazuri, aplicabilitate directă. Statul membru va fi obligat să acopere prejudiciul creat în limitele textului directivei, respectiv până la valorea integrală a despăgubirii.

Pentru corectarea urgentă atât a acestei situații, ce scoate în evidență conflictul juridic creat între norma națională și cea comunitară, cât și a altor neconformități ce privesc drepturile fundamentale, AVAC a solicitat o întâlnire cu Ministrul Justiției.

Totodată AVAC consideră că se impune și sesizarea  Comisiilor Juridice din Parlamentul României, lucru pe care îl va face în zilele următoare.

 

CĂTĂLIN CODESCU,

Președinte AVAC România