Un nou act normativ comunitar – Directiva 2021/2118/UE – ne arată cât de departe suntem, ca stat membru, de transpunerea corectă a legislației comunitare privitoare la asigurarea unor garanții efective de respectare a drepturilor fundamentale.
La 10 ani de la transpunerea Directivei 2009/103/CE privind asigurarea de răspundere civilă auto, Uniunea Europeană a adoptat o nouă Directivă de modificare a celei din 2009, prin care dorește să consolideze garanțiile cu privire la protecția persoanelor prejudiciate în accidente de trafic rutier.
Astfel, noul act normativ comunitar prevede creșterea nivelul minim garantat de despăgubire de la 6.070.000 euro la 6.450.000 euro pentru vătămări corporale și de la 1.220.000 euro la 1.300.000 euro pentru daune materiale.
O prevedere nouă se referă la introducerea procedurii de despăgubire pentru situația în care un asigurator intră în faliment, caz în care un organism de garantare trebuie să preia obligația de despăgubire, cel puțin în limitele contractului de asigurare.
Cu privire la această reglementare arătăm că și din Directiva 2009/103/CE rezulta obligația statelor membre de a garanta plata despăgubirilor în limita plafonului stabilit, indiferent de situație, însă nu era prevăzută în mod expres o procedură specială, cu referire la înființarea unui organism de garantare în cazul falimentului unui asigurator, la cooperarea și schimbul de date între organismele similare din statele membre.
Actul normativ comunitar emis în anul 2009 este foarte clar, în sensul în care garanția privind asigurarea nivelului de despăgubire este a statului membru, și nu a unui asigurator sau a altei entități, aspect ignorat total de statul român – atât prin legislația discriminatorie adoptată, cât și prin practica unor instanțe de judecată.
Pentru a unifica legislațiile statelor comunitare, astfel încât să fie garantat un tratament similar cetățenilor Uniunii, probabil și pe fondul gravelor carențe legislative identificate în România, Comisia Europeană a introdus, în textul noii Directive, procedura de urmat în astfel de cazuri.
Noua Directivă trebuie transpusă până la sfârșitul anului 2023, iar pentru anumite prevederi până în iunie 2023.
Reamintim că în România statul NU A GARANTAT, prin legea nr. 213/2015 a Fondului de Garantare a Asiguraților, plata despăgubirilor în limita plafonului stabilit în legea RCA pentru situațiile de faliment al asiguratorului, încălcând astfel Directiva 2009/103/CE, dar și unul din principiile de bază din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, obligatorie pentru statele membre, respectiv principiul echivalenței și efectivității.
Cu alte cuvinte, o persoană prejudiciată în urma unui accident produs de un vehicul asigurat la un asigurator activ beneficiază de un tratament juridic diferit și desigur mult mai favorabil, decât dacă asiguratorul ar intrat în faliment, situație neacceptată de principiile și legislația comunitară.
Având în vedere aceste aspecte transmitem tuturor persoanelor vătămate în accidente rutiere, care au în prezent cereri de despăgubire depuse la Fondul de Garantare a Asiguraților – FGA, al căror prejudiciu estimat depășește plafonul de 100.000 euro prevăzut în legea nr. 213/2015 modificată recent, să cheme în garanție statul român pentru plata diferenței între nivelul despăgubirii și nivelul plafonului stabilit în lege, invocând legislația comunitară, a cărei aplicare are prioritate în astfel de cazuri, conform Constituției, în caz contrar persoana vinovată de producerea accidentului, deși are o poliță RCA valabilă, va trebui să răspundă pentru diferență, în pofida garanțiilor legale obligatorii ale statului român.
Asociația Victimelor Accidentelor de Circulație – AVAC
Prin Președinte,
Cătălin CODESCU