COMUNICAT DE PRESĂ din data de 03.08.2017

Alte disfuncții în justiție

Punerea în executare a hotărârilor judecătorești reprezintă o etapă procesuală și nu o formă de manifestare în afara procesului ce poate fi abordată după bunul plac al unor instituții sau persoane.

Din păcate, au apărut în ultima perioadă hotărâri judecătorești în care este respinsă executarea unor decizii definitive ale instanțelor privind despăgubirile pentru vătămări corporale și deces din accidente de circulație. Aceste hotărâri au desigur consecințe nocive pentru persoanele vătămate și așa greu încercate de evenimentele traumatice prin care au trecut.

Elementul comun în această ecuație îl reprezintă organismul obligat la despăgubire și anume Fondul de Garantare al Asiguraților – FGA. Motivarea acestor magistrați este că persoanele prejudiciate își pot valorifica dreptul de despăgubire exclusiv după regulile FGA, procedura executării silite nefiind recunoscută de legea de organizare și funcționare a FGA.

Această justificare o găsim a fi cel puțin amuzantă și desigur ridicolă, în raport cu regulile procesuale din care, cele privind soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil ocupă un loc central.

Cu alte cuvinte, persoanele vătămate din accidente de circulatie, după 4 – 5 ani de procese, mai așteaptă încă luni sau ani până intră în posesia banilor ce reprezintă compensarea traumelor suferite întrucât sunt obligate să se supună unor noi reguli, altele decât cele procesuale și în contradicție cu acestea, și implicit să ”stea la coadă”, pentru desăvârșirea valorificării dreptului la viață.

Arătăm că acest organism de garantare a contractelor de asigurare încheiate de asiguratori care au intrat în faliment – FGA, are obligația de a despăgubi persoanele prejudiciate, dacă sunt depuse documentele justificative privind prejudiciul și dacă există bani în contul fondului. Totodată termenul de plată în cazul polițelor RCA este de 10 zile de la finalizarea dosarului.

Atunci când documentele ce atestă despăgubirea sunt hotărâri judecătorești definitive, orice activitate de analiză suplimentară a acestui organism în raport cu evenimentul ce a generat despăgubirea sunt inutile și ilegale.

Atragem atenția că orice demers procesual prin care se încalcă dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, reprezintă o încălcare gravă a art. 6 pct.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Statul român, într-un eventual proces la CEDO, este în culpă evidentă și trebuie să plătească despăgubirile stabilite de Curtea de la Strasbourg.

Ne întrebăm dacă, în propunerile de modificare a legilor justiției, domnul prof. univ. dr. Tudorel TOADER, ministrul Justiţiei, are în vedere și astfel de aspecte deosebit de importante cu impact major atât asupra calității actului de justiție, cât și financiar negativ în raport cu bugetul statului.

 

Cătălin CODESCU

Președintele ASOCIAȚIEI VICTIMELOR ACCIDENTELOR DE CIRCULAȚIE

Scroll to Top