Aprecierea din punct de vedere juridic a vătămărilor corporale rezultate din accidente rutiere.
În urma unor vătămări corporale cauzate prin fapte săvârșite cu vinovăție se produc în general, atât daune materiale, cât și morale. Cele materiale sunt prevăzute în legislație, iar cele morale sunt lăsate la aprecierea exclusivă a judecătorului. De ce simțim nevoia să utilizăm termenul ”exclusiv” – întrucât găsim situații în care și alte entități se pronunță cu privire la acest tip de daune, deși nu au acest drept.
Trebuie subliniat că, atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție arată că în evaluarea daunelor morale nu există criterii prestabilite, ci se procedează la o particularizare a cazului, cu aprecierea în echitate.
De cele mai multe ori nici magistrații și nici persoanele vătămate nu cunosc ce anume trebuie evaluat și apreciat în astfel de cauze pentru a se stabili întinderea prejudiciului real, făcându-se confuzii grave ce privesc noțiunile medico-legale care descriu evenimentul traumatic.
Din punct de vedere medico-legal, evenimentul traumatic este analizat prin repere de drept penal necesare încadrării juridice a faptei și, dacă se solicită, prin repere de drept civil, utile în a descrie modul în care viața victimei a fost afectată.
Putem exemplifica în acest sens criteriul medico-legal al zilelor de îngrijire medicală, prin care se procedează la aprecierea gravității leziunilor în scopul încadrării judice a faptei, acest criteriu fiind prevăzut numai în dreptul public, respectiv în legislația penală precum și evaluarea medico-legală în vederea stabilirii deficienței funcționale, incapacității adaptative, capacității de muncă sau invalidității – acestea reprezentând aspecte specifice dreptului civil, prin care se poate aprecia impactul traumei fizice în viața victimei.
Pentru a aduce mai multă claritate arătăm că, în conformitate cu legislația în domeniul medicinei legale și în funcție de particularitățile vătămărilor corporale în cazul accidentelor de circulatie, evaluările medico-legale, precum constatarea şi expertiza medico-legală referitoare la persoane în viaţa, trebuie să lămurească următoarele aspecte:
- Demonstrarea realității traumatismului afirmat de victimă, prin: evidențierea leziunilor, aprecierea vechimii acestora, stabilirea fondului organic-patologic pre-existent;
- Stabilirea circumstanțelor producerii leziunilor;
- Stabilirea cauzalității medico-legale;
- Evaluarea gravității leziunilor traumatice prin criterii medico-legale în scopul încadrării juridice a faptei în conformitate cu prevederile codului penal (această evaluare este exclusiv specifică dreptului penal);
- Evaluarea leziunilor traumatice în scopul stabilirii stărilor de boală consecutive, a deficitului funcțional și a aptitudinilor persoanei de a exercita activități sau profesii. (această evaluare este exclusiv specifică dreptului civil).
E important de știut și înțeles că evaluarea unei traume presupune străbaterea unui câmp de cercetare transdisciplinar, așa încât e obligatoriu să deținem informații din diverse domenii ce au legătură cu trauma, de la discipline medicale, psihologie, până la medicina-legală. Desigur că nu i se poate pretinde unui jurist să cunoască particularitățile privind traumele, însă, dacă există obligația profesională de a evalua un eveniment traumatic în scopul stabilirii unei juste compensări și nu se înțelege complexitatea problemei și faptul că trebuie lămurite aspectele arătate mai sus prin aplelarea la specialiști/experți, este evident că nu vom reuși niciodată să respectăm principiile de baza în înfăptuirea actului de justiție.
Impactul unei vătămări în viața victimei, sub aspectul tratamentelor, a duratei, a complicațiilor tardive, etc. nu îl poate aprecia decât medicul specialist, fie că vorbim de ortopedie, neurologie, recuperare medicală, etc., cum de altfel este evident că impactul traumei psihice nu îl poate preciza decât psihologul și, în anumite cazuri, psihiatrul.
Dar ce este de reținut este că medicul legist poate, dacă i se solicită, să centralizeze, să sintetizeze și să certifice toate aceste informații prin stabilirea existenței legăturilor de cauzalitate medico-legală.
Exemplu: Dacă o stare comatoasă a victimei a produs anumite complicații și degradări temporare ale stării de sănătate, este obligatoriu de cunoscut dacă aceasta a provenit din actul de agresiune sau a fost indusă în scop medical. Un astfel de răspuns îl poate da medicul legist. Dacă nu îl cunoaștem, cum aflăm adevărul în cauză și cum apreciem în echitate ?
Ce se întâmplă în practică ?
În primul rând nu se face nici o diferență între noțiunile medico-legale de drept penal și cele de drept civil, existând o îmbinare nefericită și desigur nelegală între aceste noțiuni. Se ajunge până acolo unde noțiunile de drept penal primesc valori patrimoniale pentru a fi transformate în noțiuni de drept civil, (Ex: unei zile de îngrijire medicală i se atribuie o sumă pentru a o transforma dintr-un reper penal într-un reper civil de evaluare a traumei) aspect totalmente nociv pentru actul de justiție.
Totodată, medicului legist nu i se solicită să răspundă la întrebările ce trebuie să aducă lămuririi asupra aspectelor de interes absolut necesare aflării adevărului în cauză. Se neglijează și aspecte esențiale privind particularitatea cazului (complexitate traumă, durată în timp, etc.) deși unul din pricipiile de bază în analiza unor astfel de cauze este principiul proporționalității ce ar trebui să scoată în evidență tocmai astfel de aspecte.
Nu de puține ori se face confuzie între trauma fizică și cea psihică, subliniindu-se din eroare faptul că o evaluare psihologică nu este opozabilă, întrucât nu este o constatare a unui medic legist.
Confuziile grave, carențele din pregătirea profesională, lipsa de informare, acestea sunt numai câteva aspecte ce afectează în mod hotărâtor activitatea de înfăptuire a justiției în România, în cauzele privind valorificarea dreptului la viață, la integritate fizică și psihică, la ocrotirea sănătății.
Din aceste considerente am procedat la clarificarea aspectelor de bază ce privesc rolul medicului legist și noțiunile medico-legale, cu trimitere la actele normative și lucrările științifice din domeniu și desigur cu filtrul unui specialist expert.
Document întocmit de specialiști din cadrul Asociației Victimelor Accidentelor de Circulație din România.