Asociația Victimelor Accidentelor de Circulație – AVAC România, organizație neguvernamentală înscrisă sub nr. 54/11.12.2000 în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor deschis la Judecătoria Sectorului 4 București, reprezentată legal prin dl. Cătălin CODESCU, având funcția de președine, în calitatea noastră de reprezentant al societăţii civile, vă supunem atenției următoarele aspecte deosebit de grave ce privesc garantarea dreptului la viață și la integritate fizică și psihică, accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil pentru victimele accidentelor de circulatie care urmează să își obțină despăgubirile cuvenite de la Fondul de Garantare a Asiguraților – FGA.
În ultima perioadă un număr mare de victime ale accidentelor de circulație ne-au sesizat cu privire la refuzul FGA de a pune în executare hotărârile definitive ale instanțelor de judecată și implicit de a plăti despăgubirile pentru vătămări corporale ale victimelor accidentelor în limitele legii.
Refuzul sau întârzierea excesivă și nejustiticată de a pune în executare o hotărâre judecătorească de către o instituție publică reprezintă o gravă încălcare a legislației naționale privind activitatea de înfăptuire a justiției, dar și o încălcare a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Ce se întâmplă în realitate ?!
FGA și-a creat un mecanism de înregistrare și tratate a cererilor de plată, prin care ignoră atât Constituția, cât și actele normative direct sau indirect aplicabile în activitatea instituției. Scopul este unul foarte clar, și anume de a întârzia excesiv plata despăgubirilor, pentru ca banii din fondurile instituției să fie plasați prin intermendiul unor mecanisme financiare, în scopul creșterii veniturilor.
Prin mesajele transmise în spațiul public, FGA a reușit să mascheze foarte bine această practică contrară legii. Astfel, instituția a justificat utilizarea unor proceduri de soluționare a cererilor de plată, proceduri derulate în luni sau chiar ani pentru fiecare dosar constituit de FGA în parte, invocând faptul că „Fondul de garantare nu se substituie, nu succede și nu reprezintă asigurătorii în faliment, ci este o entitate publică care are ca scop plata de despăgubiri/indemnizații în cazul falimentului unui asigurător. Legea nr. 213/2015 se aplică cu precădere, iar această lege, așa cum am menționat, nu prevede un termen de soluționare pentru cererile de plată, urmând ca în privința termenului de soluționare a cererilor să se aplice ”termen rezonabil” de soluționare cererilor care le sunt adresate, astfel cum aceasta sintagmă a fost instituită și dezvoltată în practica CEDO și confirmată pentru Fond de practica judiciară a ÎCCJ”.
Totodată FGA mai arată că:
„Legiuitorul nu a reglementat o ordine de prioritizare pentru soluționarea cererilor de plată la care petenții atașează hotărâri judecătorești, din contră, legiuitorul a prevăzut la art. 15 din Legea nr. 213/2015 că cererile de plată se analizează în ordinea înregistrării.
Fondul a luat însă măsuri administrative pentru ca verificarea acestei categorii de solicitări să se facă de către personal specializat dedicat, pe un flux specific. În acest sens, în analiza acestei categorii de cereri de plată se ține seama de dispoziția prevăzută la art. 27 din Norma ASF nr. 24/2019, dispoziție care prevede necesitatea verificării de către Fond a titlurilor executorii care constată creanțe de asigurare nevalorificate în cadrul procedurii de faliment sau în cadrul altor proceduri de executare.
Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 4 alin. (1), art. 12 alin. (1), art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 și a art. 27 din Norma ASF nr. 24/2019, rezultă că Fondul este obligat să despăgubească creditorul de asigurări în măsura în care acesta probează existența în patrimoniul său a unei creanțe de asigurări certe, lichide și exigibile.”
O astfel de abordare bazată pe mesaje cu conținut aparent legal și tehnic, sub aspect juridic, este greu de combătut de persoane fără o temeinică pregătire juridică și care nu cunosc reglementările legale incidente.
Analizând în detaliu argumentele FGA constatăm următoarele fracturi grave de logică:
FGA susține :
- Legea nu prevede un termen de solutionare a cererilor de plata;
Explicații: Enunțul este fals în esență.
Actele normative care reglementează activitatea FGA sunt legea nr. 213/2015 și Norma ASF nr. 24/2019.
Întrucat cererile de plată pot reprezenta atât despăgubiri din diverse tipuri de contracte de asigurare, cât și restituiri de primă, legea de organizare a FGA nu putea să prevadă câte un termen pentru fiecare tip de cerere. Acest lucru nu echivalează cu inexistența unui termen ferm de plată, așa cum susține FGA.
Astfel, art. 13 alin. (3) din legea nr. 213/2015 prevede următoarele: “În vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună şi a creanţelor de asigurări înregistrate în evidenţele sale, ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă.”
Totodată, potrivit art. 21 alin. (2) din Norma ASF nr. 24/2019, „Indemnizaţiile/Despăgubirile se plătesccreditorilor de asigurări potrivit condiţiilor prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu societatea de asigurare în faliment, în conformitate cu prevederile legale şi ale prezentei norme.”
Se observă astfel că, în raport cu condițiile de plată a creanțelor, ambele acte normative ce reglementează activitatea FGA fac trimitere la condițiile de asigurare aplicabile. În cazul contractelor RCA sunt aplicabile condițiile regăsite în legea nr. 132/2017, act normativ care prevede termene ferme de plată a despăgubirilor.
- Legiuitorul nu a reglementat o ordine de prioritizare pentru soluționarea cererilor de plată la care petenții atașează hotărâri judecătorești;
Explicații:
Executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă reprezintă o etapă a procesului civil prevăzută în Codul de Procedură Civilă și privește exclusiv activitatea de înfăptuire a justiției, activitate reglementată, la nivel de principiu, prin Constituție, și în detaliu, prin legi organice. Un act normativ ce reglementează un alt domeniu nu poate amenda sau modifica legislația privind înfăptuirea justiției.
- Creditorul trebuie să probeze existența în patrimoniul sau a unei creanțe certe, lichide și exigibile;
Explicații: Enunțul este fals în esență.
Creditorul al cărui drept a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătorească definitivă, hotărâre prin care este stabilită și suma necesară despăgubirii, nu mai are nicio obligație cu privire la probarea acestui drept. Probarea dreptului în fața altei instituții echivalează cu o nouă judecată si implicit cu descalificarea hotărârii instanței. O astfel de situație este deosebit de gravă.
- Verificarea hotărârilor judecătorești se face de către personal specializat dedicat.
Explicații:
Verificarea hotărârilor judecătorești nu poate consta decât în accesarea portalului instanței emitente pentru confirmarea hotărârii judecătorești pe care creditorul a depus-o deja la cererea de plată. Acest tip de activitate nu necesită personal specializat dedicat. Totodată, timpul în care se poate face această verificare este foarte scurt (câteva minute pentru fiecare dosar).
În continuare, arătăm că pe site-ul FGA www.fgaromania.ro ne sunt prezentate etapele soluționării cererilor de plată, cereri nediferențiate în funcție de particularități, așa cum susține și pune în aplicare FGA. Astfel, aflăm că o cerere privind plata unei sume de bani stabilită printr-o hotărâre judecătorească trebuie să treacă, după înregistrare, prin următoarele etape:
- Evaluare;
- Analiză;
- Înaintere spre aviz Comisei Specială;
- Aprobat/respins Comisie Specială;
- Plată.
Deși o hotărâre judecătorească definitivă emană de la singura autoritate a statului care înfăptuiește Justiția, respectiv Instanța de Judecată, nefiind supusă controlului altei instituții, întrucât Justiția este UNICĂ, observăm că FGA îți permite să evalueze, să analizeze și să aprobe sau să respingă sume de bani stabilite de instanță.
Cu alte cuvinte prevederile legii fundamentale ce stabilesc activitatea de înfăptuire a justiției sunt total ignorate de această instituție a statului care iată că poate, în accepțiunea sa, să aprobe sau să respingă sume stabilite prin hotărâri judecătorești definitive.
Care sunt obligațiile reale ale FGA!?
FGA, definită ca schemă de garantare în domeniul asigurărilor, are ca scop protejarea creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător.
În raport cu contractele de asigurare, victimele accidentelor de circulație sunt terțe persoane păgubite și au dreptul la o despăgubire integrală și echitabilă conform legislației naționale, dar și comunitare din domeniul asigurărilor de răspundere civilă auto și din domeniul răspunderii civile delictuale, cu respectarea principiilor privind garantarea drepturilor fundamentale și ale activității de înfăptuire a justiției.
Terțele persoane păgubite intră în categoria creditorilor de asigurări, respectiv a persoanelor care, în conformitate cu prevederile art. 4 din legea nr. 213/2015, dețin creanțe ce rezultă dintr-un contract de asigurare emis de un asigurator împotriva căruia a fost deschisă procedura de faliment.
Calitatea de terță persoană păgubită o pot avea:
- cei care au suferit numai prejudicii materiale ca urmare a distrugerilor sau deteriorarilor unor bunuri, caz în care FGA, respecând normele aplicabile asiguratorilor, deschide, instrumentează, stabilește întinderea și platește daunele;
- cei care au suferit prejudicii corporale, dar pentru care nu a fost stabilită întinderea despăgubirilor prin hotărâre judecătorească, caz în care FGA, respectând normele aplicabile asiguratorilor, deschide dosar de daună, ia act de pretențiile formulate și întocmește o ofertă de despăgubire, aprobă și plătește despăgubirea sau respinge pretențiile;
- cei care au suferit prejudicii corporale, dar pentru care a fost stabilită întinderea despăgubirilor prin hotărâre judecătorească.
Atunci când un terț păgubit solicită plata unei creanțe stabilită de o instanță de judecată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, întrucât „hotărârile definitive ale instanțelor judecătoresti, instituții care se bucură de garanţiile de independenţă şi imparţialitate prevăzute de Constituție, sunt înscrisuri apte, din punct de vedere juridic, să fie valorizate prin executare silită, aşadar, de a fi titluri executorii ”[1], Fondului nu îi mai rămâne decât să ia act de hotărâre și să o pună în aplicare conform legislației în domeniu și a jurisprudenței Curții Constituționale, a CEDO și a CJUE.
Orice altă abordare, prin care se invocă desfășurarea unor activități de analiză, investigație sau instrumentare a dosarelor de daună în astfel de cauze, reprezintă o încălcare gravă a Constituției și a legislației privind înfăptuirea justiției.
Conform jurisprudenței CEDO, în cazul hotărârilor judecătorești executorii, efectele acestora se produc de îndată și trebuie respectate. Orice sentinţă civilă ar fi inutilă, fără procedura eficientă şi efectivă a executării acesteia, astfel că procedura eficientă în aplicarea sentinţelor judecătoreşti este esenţială pentru respectarea statului de drept, conform şi prevederilor art. 6 din CEDO.
Art. 6 din Convenţie garantează fiecărei persoane dreptul de acces la justiţie, având drept corolar dreptul la executarea deciziilor judecătoreşti definitive (cauza Hornsby împotriva Greciei, hotărâre din 19 martie 1997, CEDH 1 997-II, § 40).
Trecând la obligațiile de plată, într-un anumit termen, a cererilor prin care creditorii de asigurare își valorifică un drept recunoscut printr-o hotărâre judecătorească definitivă, atât legea nr. 213/2015, cât și Norma ASF nr. 24/2019, fac trimitere la condițiile de plată prevăzute în contractul de asigurare.
În cazul asigurărilor RCA, potrivit art. 2 alin. 13 din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, contractul RCA este definit astfel: „contractul de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi de tramvaie, a cărui încheiere se constată prin poliţa de asigurare RCA, care atestă existenţa asigurării de răspundere civilă pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule; condiţiile contractuale pentru asigurarea RCA sunt stabilite de prezenta lege şi de reglementările Autorităţii de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., emise în aplicarea acesteia.”
Legea nr. 132/2017 stabilește inclusiv modalitatea de plată a cererilor de despăgubire, în cazul în care există o hotărâre judecătorească definitivă. Astfel, art. 21 alin. 4 prevede că:
„Despăgubirea se plăteşte de către asigurătorul RCA în termen de 10 zile de la data acceptării ofertei de despăgubire prevăzută la alin. (1) lit. a) sau de la data la care asigurătorul RCA a primit o hotărâre judecătorească definitivă sau […]”.
Analizând întreg materialul expus, putem concluziona că FGA nesocotește în mod flagrant prevederile Constituției și desfășoară activități de justiție paralelă admițănd public că verifică, analizează și aprobă sau respinge sumele pretinse de persoanele păgubite care și-au valorificat dreptul la despăgubire în instanța de judecată și au obținut o hotărâre judecătorească definitivă.
La această ilegalitate se adaugă și intervalul de timp exagerat de lung în care se derulează aceste etape, interval ce conduce atât la agravarea situației medicale și psihologice a victimelor, încălcându-se astfel prevederile art. 22 din Constitutie privind garantarea dreptului la integritate fizică și psihică, dar și la încălcarea art. 6 din CEDO privind executarea hotărârilor judecătorești.
Totodată FGA încalcă inclusiv prevederile normelor care reglementează activitatea Fondului, ignorând acele reglementări clare ce obligă la plata cererilor ce au ca fundament o hotărâre judecătorească definitivă într-un anumit termen.
Mecanismul creat de conducerea FGA pentru a induce în eroare creditorul de asigurare cu privire la drepturile reale la despăgubire într-un anumit termen este unul complex și bazat pe încălcarea unor acte normative din categoria legilor.
Având în vedere aceste aspecte relevante, am găsit necesar să vă facem cunoscut prin acest material că există suficiente indicii rezonabile pentru ca instituțiile abilitate ale statului să se sesizeze și să verifice modul în care a fost încălcat în mod flagrant cadrul normativ privind activitatea FGA și modul în care au fost afectate valorile sociale ocrotite de lege, implicit interesele victimelor accidentelor de circulație din România.
Scrisoarea a fost înaintată, spre informare, Președintelui Senatului, Președintelui Camerei Deputaților, Primului Ministru, Avocatului Poporului și Procurorului General al României.
[1] Decizia CCR nr. 895/2015