Victimele accidentelor de circulație trebuie despăgubite într-un termen rezonabil scurs de la momentul evenimentului traumatic, în caz contrar, traumele inițiale se agravează și deteriorează grav și permanent, integritatea psihică, dar și fizică, a victimei.
Organele de anchetă ar trebui să înțeleagă că răspunsul la întrebarea ”Când ia sfărșit o situație traumatică?” este, conform tratatelor de psihotraumatologie, ”La finalul confruntării cu evenimentul amenințător,” cu alte cuvinte, până nu se finalizează dosarul ce implică conectarea victimei la evenimentul traumatic, aceasta nu va scăpa de prezența traumei.
Cu cât intervalul de timp în care este prezentă trauma, este mai mare, cu atât gradul de vulnerabilitate a victimei crește.
Oare este atât de greu de înțeles acest lucru?
Observăm astfel că finalizarea activităților de urmărire penală și chiar de judecată într-un termen cât mai scurt, nu reprezintă un moft sau un ”beneficiu” al victimei, ci o normalitate juridică întrucât, prin această abordare a cauzei se minimizează consecințele negative ale evenimentului traumatic inițial.