Există în prezent pe masa Ministrului Sănătăţii un proiect de ordin comun pentru validarea juridică a unui punctaj traumatic ce urmează a fi utilizat în cazul victimelor accidentelor rutiere.
Cum a apărut şi ce reprezintă acest punctaj?
Speriaţi de obligaţiile de despăgubire stipulate în Directiva 2009/103/CE, care se aplică în toate statele comunitare, asiguratorii, la puţin timp după intrarea în vigoare a actului normativ comunitar, au comandat unui grup de medici legişti realizarea unui barem traumatologic, urmărit a se utiliza în scopul unei pseudo-validări al menţinerii unui nivel scăzut şi totodată al plafonării despăgubirilor pentru vătămări corporale. Scopul a fost de limitare, la acel moment, la maximum 100.000 euro a despăgubirilor, indiferent de severitatea vătămărilor suferite de victime. Cât s-a plătit – cum – cui şi în ce condiţii de legalitate, poate ar trebui să se sesizeze şi să investigheze Parchetul General.
Procedând la analiză detaliată a acestui barem, constatăm că el nu are nimic în comun cu ceea ce justiţia trebuie să evalueze în scopul compensării persoanelor vătămate în accidente de circulaţie.
Mai exact, acest barem a transformat în mod nelegal un reper medico-legal necesar încadrării juridice a faptei şi regăsit numai în legislaţia penală, respectiv “ziua de îngrijiri medicale”, într-un reper de drept civil necesar despăgubirii victimelor. Astfel, a fost inventată sintagma “punct traumatic” ce ar reprezenta 5 zile de îngrijiri medicale. Este evident că vorbim de o pseudoştiinţă, şi nicidecum de o ştiinţă autentică, aşa cum ar trebui să fie medicina legală. Acest barem nu face nici diferenţe în funcţie de vârsta victimei, nici de aspectele particulare ale traumei psihice.
Nu trebuie să uităm că medicina legală este o ştiinţă ajutătoare pentru drept şi ca atare trebuie să răspundă nevoilor dreptului de rezolvare a unor aspecte juridice, nicidecum să inventeze din proprie iniţiativă sau din iniţiativa unor entităţi străine domeniului juridic, cu interese pur mercantile, anumite studii sau documente pe care să încerce să le impună dreptului.
Arătăm că, atât doctrina juridică, cât şi ştiinţele medicale care evaluează durerea şi impactul unor traumatisme în viaţa pacienţilor, vorbesc despre o abordare interdisciplinară obligatorie în astfel de situaţii. În cazul baremului descris succint mai sus, nu a existat aşa ceva, ci numai o conlucrare între anumiţi medici legişti, cu scopul precis de a inventa un document neştiinţific util asiguratorilor.
Exemplificând, arătăm că un traumatism vertebro-medular, care generează o paralizie a corpului şi a membrelor victimei este evaluat pe baza acestui “barem”, indiferent de vârsta persoanei vătămate, la maximum 200 de puncte traumatice, echivalentul a aproximativ 190.000 euro (salariul unui manager din asigurări pe un an).
O astfel de persoană este indemnizată în orice stat european cu minimum 2 mil. de euro, iar pentru victimele tinere suma depăşeşte 5 mil. euro, în timp ce, în România, se doreşte plafonarea indirectă la o sumă derizorie, ce aruncă victima, pe termen mediu şi lung, în lipsuri şi problem, nicidecum nu o dezdăunează integral.
Este relevant de cunoscut că în primele şase luni de la suspendarea activităţii City Insurance, au fost plătite sau s-au constituit depozite în vederea plăţii a 24 de dosare de daună în afara ţării cu sume de peste 2 mil. de lei / dosar, din care patru dosare cu sume mai mari de 10 mil. de lei. Acesta este nivelul despăgubirilor în ţările civilizate – în România acestea sunt rarităţi, excepţii.
Iată cum statul român, prin instituţiile sale, condamnă cu bună ştiinţă victimele unor accidente rutiere ce au suferit vătămări severe la o viaţă de mizerie, de chin şi umilinţă, consolidând totodată profitul unor instituţii private prin încălcarea flagrantă a drepturilor fundamentale ale cetăţenilor ţării noastre.
Deşi acest tip de evaluare este menit a fi utilizat, la nivel declarativ, teoretic, în procedura amiabilă de soluţionare a cauzelor privind vătămările în accidente de circulaţie, cunoscând intenţia asiguratorilor de a duce în derizoriu despăgubirilor victimelor, este evident că vor utiliza acest tip de evaluare şi în instanţe, încercând să influenţeze deciziile magistraţilor.
Arătăm că jurisprudenţa CEDO, dar şi a Înaltei Curţi din ţara noastră, subliniază foarte clar că în evaluarea daunelor morale nu există criterii prestabilite, ci trebuie să se procedeze la o particularizare a cauzei cu respectarea principiului echităţii.
Suntem profund îngrijoraţi de modul în care anumite instituţii ale statului pot fi influenţate de interese particulare, de grup şi pot lua decizii fără nici cea mai mică analiză tehnică a situaţiei.
În cazul în care Ministrul Sănătăţii va ceda acestor interese şi va aproba Ordinul, nu ne rămâne decât să recomandăm victimelor să nu se supună evaluărilor în acest scop şi să aibă încredere doar în actul de justiţie, sesizând totodată organismele europene despre aceste derapaje.
Asociaţia Victimelor Accidentelor de Circulaţie,
Prin Preşedinte
Cătălin Codescu